ADAM de Marin Sorescu

„Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat și trist
Pentru că nu știa ce-i mai lipsește.

Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Și primului om atât de mult i-a plăcut această minune,
Încât chiar în clipa aceea
Și-a pipăit coasta imediat următoare,
Simțându-și degetele frumos fulgerate
De niște sâni tari și coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O  nouă Eva răsărise în fața lui.
Tocmai își scosese oglinjoara
Și se ruja pe buze.
„Asta e viața!” a oftat Adam
Și-a mai creat încă una.

Și tot așa, de cîte ori Eva oficială
Se întorcea cu spatele,
Sau pleca la piață după aur, smirnă și tămâie,
Adam scotea la lumină o nouă cadînă
Din haremul lui intercostal.

Dumnezeu a observat
Această creație deșănțată a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit dumnezeiește,
Și l-a izgonit din rai.
Pentru suprarealism.”

Tinerețea lui Don Quijote, 1968