SALVATION OF A SAINT de Keigo Higashino

Într-un fel sau altul, toți am auzit această poveste: Soțul își părăsește soția (cu care nu are copii) pentru amantă (care este deja însărcinată cu el).

Cele mai bune cercetări de piață privind mariajul, sexul și altele sunt realizate în saloanele de frumusețe. Se știe!  😆 Așa că, în funcție de coaforul la care aveam programare, am ascultat versiunea A în care soțul bătrîn, fericit peste măsură că o să aibă copii cu amanta, este îndeajuns de generos să-i lase casa soției bătrîne sau versiunea B în care soțul tînăr „pompa” pe două fronturi (și asta la mai puțin de 1 an de la căsătorie) iar amanta, mai iute de ovare, a rămas însărcinată înaintea „oficialei”.

Dar în nici una din situațiile reale, soția nu primește mesaj de prevenție de la soț, precum în romanul „Salvation of a saint”:

Yoshitaka:  „If we don’t have a child after one year (of marriage), let’s split up.”

În roman, soțul, Yoshitaka îi spune clar viitoarei soții, Ayane că nu poate accepta o familie fără copii. 

Yoshitaka:  „– If we can’t have children, there’s no point to us being married. Romantic love between a man and a woman always fades with time. People live together in order to build a family. A man and a woman get married and become husband and wife. Then they have children and become father and mother. Only then do they become life partners in the true sense of the word. You don’t agree?”

Ayane:   „- I just don’t think that’s all marriage is.”

Yoshitaka:   „- I do. I believe it quite strongly and have no intention of changing my mind. Which is to say, I’ve no intention of continuing on like this if we can’t have children.”
Ayane:   „- Let me get this straight, she said. You don’t need a woman who can’t bear your children, so you’ll throw me out and switch to someone who can? That’s what you’re telling me?”
Yoshitaka:   ” – No need to put it so harshly.”
Ayane:   „- But that’s what you’re saying.”
Yoshitaka:   „- I suppose that from your perspective it would look that way, yes. You have to understand, I take my life plan very seriously. More seriously than anything else.”

În final, nu a contat că Ayane era o artistă faimoasă care cîștiga o grămadă de bani. Nu a contat că Ayane era soția perfectă care pregătea cine elaborate pentru el și partenerii lui de afaceri. Nici măcar nu a contat că Ayane chiar îl iubea pe Yoshitaka. Singurul lucru care a contat a fost că Ayane nu a făcut copii.

Am fost uimită că, în roman, victima este soțul și nicidecum soția (în realitate, în marea majoritate a cazurilor, victima este întotdeauna soția). Și asta într-o societate în care femeia pare să fie tot timpul la picioarele bărbatului, gata să-i îndeplinească orice dorință (cel puțin aceasta a fost percepția mea de turist în Japonia).
Iar ingeniozitatea soției, de care a dat dovadă în planul de răzbunare, m-a impresionat. Foarte mult.

Kindle, 2013