:THE READ-ALOUD HANDBOOK” de Jim Trelease

Această carte mi-a fost recomandată de tînăra mea prietenă Iulia, a cărei specializare este relația părinți-copii. Motivația ei era că, deși nu citisem cartea lui Jim Trelease, eu procedam exact cum pleda el: le citeam băieților mei cu voce tare și le povesteam cu entuziasm toate cărțile pe care eu le citeam. Și am început acest demers încă de cînd erau mici, deorece îmi era drag mie să citesc.

La început, le citeam cărți care aveau poze mari și doar o propoziție pe fiecare pagină. Dar chiar și pentru mine, acele cărți erau extraordinar de frumoase.

„Whenever an adult reads to a child, three important things are happening simultaneously and painlessly:
1. A pleasure connection is being made between child and book.
2. Both parent and child are learning something from the book they’re sharing (double learning).
3. The adult is pouring sounds and syllables called words into the child’s ear.”

Cînd au crescut, am început să le povestesc cu entuziasm subiectul fiecărei cărți pe care o citeam. Pentru mine era natural să împărtășesc cu ei lecturile mele, înainte să-i am pe ei, bărbatul meu fusese singurul ascultător; era timpul să măresc auditoriul. : 😉 .

„Lead by EXAMPLE. Make sure your children see you reading for pleasure other than read-aloud time.
Share with them your enthusiasm for whatever you are reading.”

Jim Trelease spune că cititul cu voce tare poate fi continuat chiar și cînd copiii știu deja să citească. Din experiența mea, nu mai este la fel de ușor precum atunci cînd nu știau să citească.
Cînd băieții mei aveau 9 repectiv 12 ani, am înțeles că, de bună-voie, nu or să citească cartea mea de suflet: „To kill a mockingbird” scrisă de Harper Lee. Așa că, în fiecare seară, le citeam cu voce tare, cîte 2 pagini. La început se plîngeau:” Iarăși ne citești!!!” (nu uitați, erau deja pre-adolescenți) dar la sfîrșitul celor 2 pagini spuneau întotdeauna:” Citește în continuare”.
Din fericire pentru mine le-a plăcut cartea. Bonusul a fost că am vizionat și filmul.

„Literature is considered such an important medium-more than television, more than films, more than art- because literature brings us closest to the human heart. And of the two forms of literature (fiction and nonfiction), the one that brings us closest and presents the meaning of life most clearly to the child is Fiction.”

Nu îmi dau seama dacă această carte funcționează în condițiile în care, tu ca părinte, nu ești un cititor. Spre exemplu, dacă ar fi trebuit să le citesc copiilor mei o carte despre robotică, cu siguranță nu mi-ar fi ieșit.
Așadar, trimiteți-mi copiii voștri să le citesc! (dacă aveți încredere, bineînțeles!)