„LIFE IN MOTION” de Misty Copeland

Prima dată cînd am aflat despre Misty Copeland a fost cînd am citit un articol despre ea în ziarul „International New York Times”. Autorul articolului o lăuda pentru numirea ei în poziția de Prim Balerină în cadrul companiei American Ballet Theatre, poziție rezervată de obicei celei mai bune balerine din generația ei. În plus, ea era prima femeie African-American cu acest titlu.

Curioasă, mi-am cumpărat cartea ei, și așa am aflat că Misty Copeland s-a apucat de balet de-abia la vîrsta de 13 ani. În mod normal, la această vîrstă, nici un specialist în balet nu ar fi crezut-o capabilă să facă vreo performanță, dar’minte să aibă o carieră. Deci, titlul de Prim Balerină este cu atît mai de apreciat în cazul ei.

M-a impresionat povestea ei deoarece, în ciuda faptului că nu a fost susținută de familia ei, a devenit faimoasa balerină din ziua de azi. (A fost invitată de Prince să danseze în unele spectacole de-ale lui).

Și sunt super mîndră că, Nadia Comăneci a fost cea care a inspirat-o pe Misty Copeland să devină balerină.

„My first model for movement wasn’t a dancer at all. It was a gymnast, Nadia Comăneci. I wasn’t born when Comăneci made history in the 1976 Olympics, becoming the first woman to score a perfect 10 in gymnastics and winning gold medals for her strength and elegance on the balance beam and parallel bars. Instead, I discovered her when I was 7 and saw her story depicted in a Life movie.
Smitten, I recorded the broadcast on our VCR and would sit on the floor in front of the TV, pressing the rewind button so I could watch it again and again. „

„I started to teach myself gymnastics, and my body knew what my mind didn’t yet comprehend: that rhythmic motion came as naturally to me as breathing.
I didn’t question why I could instantly do moves that it might take others months to achieve, why my arms and legs had the elasticity of a rubber band. They just did, and I just knew.”

„Eventually, I realized that I didn’t really want to be a gymnast. It was the floor routines that transfixed me, not all the tumbling and flips.
But for the first time, I’d tapped into the power of movement and felt its meditative grace. In it, I’d found an escape.”

Kindle, 2014