PĂRERE de Marin Sorescu

„Ce darnică a fost totuși natura
Cu noi!
Puteam foarte bine
Să ne înmulțim prin spori
(S-au văzut atîtea cazuri la plante!)

Bătea vântul, 
Ne scutura părul,
Sporii ca gândurile se tot duceau…
Ca o sărutare aiurea,
Ca o abureală pe cer,
Ca o gâfâială în vânt.

Apoi veneau copii,
Apoi veneau copii
Și nu ne-am fi ales cu nimic,
Și n-am fi înțeles absolut nimic din viața asta,
Și din faptul că suntem doi,
Și că suntem pereche, ultima pereche,
Și avem fiecare altă părere.”

Tușiți (1970)