DE-A BABA-OARBA de Marin Sorescu

„Hai să credem tot ce spunem,
E un joc foarte frumos.
Tu să-mi spui <<Te Iubesc>>
Și eu să mă bucur copilărește,
De parcă mi-ai fi dăruit un briceag
Cu prăsele de os.

Să-mi spui curat
Tot ce cugeți tu
Despre vecini, despre univers
Și despre ploaie;
Sau să nu-mi spui nimic
Și toate gîndurile mele să deie din cap
Că așa e.

Iar eu să-ți spun:
‘Pe unghia asta tu ai un lac adânc
Și pe toate celelalte câte o mare.
Dacă miști degetele prin zilele mele,
Poți stârni Niagara.’

Și pâna seara din cuvintele mele
Să crească o iarbă înaltă
Care să-și scoată colțul prin cer,
În vârf cu pământul nostru,
Ori cu vreo sămință de stea.

Și tu să crezi în iarba mea.
S-o crezi pe toată, orbește.
Și eu să cred în urma ta cu un pas,
Cavalerește.”

Moartea ceasului, 1966