„LULLABY” de Leïla Slimani

„The baby is dead. It took only a few seconds. The doctor said he didn’t suffer. The broken body, surrounded by toys, was put inside a grey bag, which they zipped shut.”

„The little girl was still alive when the ambulance arrived. She’d fought like a wild animal. They found signs of a struggle, bits of skin under soft fingernails. Her throat was filled with blood. Her lungs had been punctured, her head smashed violently against the blue chest of drawers.”

„The mother was in a state of shock. When she went into the room where her children lay, she let out a scream, a scream from deep within, the howl of a she-wolf. It made the walls tremble.”

„They had to save the other one too, of course. With the same level of professionalism; without emotion. She didn’t know how to die. She only knew how to give death. She had slashed both her wrists and stabbed the knife in her throat.”

În anul 2012 o bonă a omorît 2 din cei 3 copii pe care îi îngrijea. Asta se întâmpla în Manhattan, New York. Apoi, folosind același cuțit de bucătărie cu care omorîse copiii, bona și l-a înfipt de mai multe ori în gît. De această dată, fără succes. Iar cei de pe ambulanță i-au acordat primul ajutor în timp ce se uitau neputincioși la cadavrele copiilor.

De la „The School of Life” am înțeles că rolul cărților este de a simplifica. În sensul că, spunîndu-ne o poveste, cartea este mult mai simplă decît experiența trăită. Deoarece scriitorii buni știu să ne explice de ce personajele se comportă într-un anumit fel, și ne dezvăluie totodată gîndurile ascunse ale personajelor respectiv motivele pentru acțiunile lor.

Acest lucru îl face și autoarea Leïla Slimani.
Mutînd acțiunea cărții în Paris, pe teritoriu familiar, scriitoarea ne povestește lupta interioară pe care o duce o mamă atunci cînd selectează bona pentru copii ei. Sentimentul de vinovăție al mamei care se reîntoarce la serviciu și își lasă copii pe mâna altcuiva. Dar ne explică și motivul pentru care o femeie devine bonă. Și ne explică și sentimentele bonei atunci cînd simte că face parte din familia copiilor pe care îi îngrijește.

În timp ce am citit romanul, am simțit că scriitoarea mă ține în brațe și-mi cîntă un cîntec de leagăn. Ca să-mi fie mai ușor să citesc dureroasele cuvinte.

Kindle, 2018