„THE FOUNTAIN OF AGE” de Betty Friedan

„There was an increasing obsession with the problem of age and how to avoid it personally, through diet, exercise, chemical formulas, plastic surgery, moisturizing creams, psychological defences, and outright denial– as early and as long as possible”.

Așa cum nimeni nu m-a pregătit să devin mamă, nimeni nu m-a pregătit să devin bătrână. OK, doar prietenul bărbatului meu are voie să-mi spună „a bătrână”!!!

Exemplele mele de bătrânețe au fost bunicile mele, cu piele albă și zbîrcită (se protejau de soare cu ciorapi groși și basma pe cap) dar frumoase în privirea mea. Mătușile mele, unele dintre ele se bucurau de țigări și băutură (mie îmi păreau extrem de sofisticate că fumau în bătătura, în timp ce mama mea strîmba tare din nas!!!), iar altele erau atente și la mîncare și la mișcare.

Propria mea mamă, extrem de frumoasă în tinerețe, și care începând cu vîrsta de 40 ani și-a spus singură că este o femeie bătrână. Drept pentru care, am adoptat și eu aceeași atitudine, încă de tânără.

De aceea o citesc pe Betty Friedan, ca să înțeleg puncte de vedere competente despre procesul de îmbătrînire. 
„The fountain of age” este o carte foarte groasă ce conține studii de specialitate, concluzii trase de Institute specializate în studierea îmbătrânirii și interviuri cu specialiști în domeniu.

„The more we deny our own age in order to pass as young, the more we give credence to that dread aura of age.”

Concluzia trasă de Betty Friedan este una care îmi convine și mie. Și în care eu personal cred cu tărie. 

„It is time to look at age on its own terms, …breaking through the definition of age solely as deterioration or decline from youth.
The problem is, first of all, how to break through the cocoon of our illusory youth and risk a new stage in life, where there are no prescribed role models to follow, no guide posts, no rigid rules or visible rewards, to step out into the true existential unknown of these new years of life now open to us, and to find our own terms for living it.”

Dar, la sfârșitul zilei, suntem diferiți.
Și, așa cum spune bărbatul meu (înțeleptul meu), cel mai bine este ca fiecare dintre noi să-și aleagă formula care ne convine.

Editura: Simon & Schuster, 1994