„CONTABILITATE” de Marin Sorescu

„Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Și să facem socoteală.

Câteva momente când era să fim fericiți,
Câteva momente când era să fim frumoși,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niște munți, cu niște copaci, cu niște ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Și cu aceeași femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert din anii de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror întelepciune am eliminat-o treptat.

Și, în sfârșit, o soartă,
Și cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieșit?)
Fac două (Scriem una și ținem una,
Poate, cine știe, există și viată de apoi).”

Moartea ceasului, 1966