„ULISE” de Marin Sorescu

„Când mă gândesc ce mă așteaptă și acasă,
Porcii aceia de pețitori
Beți chiori, slinoși pe armurile din cuier
Jucând toată ziua table
Până li se înmoaie și mușchii și zarurile, de-a valma,
Că numai de însurătoare nu mai sunt buni
Chiar de-ar cere în căsătorie o babă
Mai ceva decât Penelopa
(O fi îmbătrânit, într-adevăr și ea?)

Și femeia aceea, plîngăreață, pe de altă parte,
Care țese-n neștire, de nervi,
De zgripțuroaica ce este, să încurce ea toate firele de pe lume!
Parcă văd că mă ia de la poartă-n primire:
– Unde-ai putut să fii până acum?
– Am făcut războiul Troii, nu fii scorpie…
– Bine, bine, dar Agamemnon al Clitemnestrei
Cum de-a scăpat mai devreme, că a și putrezit până acuma,
N-ați avut toți același război?
– Am rătăcit zece ani pe mare, întrucât Neptun…
– Făra Neptun, te rog, spune clar
Cu cine?
Și chiar până acum?
Chiar până acum?
Ce mare-a fost aia?

Of, să-mi fac o căsuță
Aici pe valuri,
Să-mi ridic un cort în colțișorul ăsta
Mai ferit
Între Scyla și Caribda.”

Volumul: „Și aerul” (1975)