„ÎNTRE ANOTIMPURI” de Emil Brumaru

„Intrăm în vară. Fructele își leagă
În carnea crudă miezurile bune.
Viperi fierbinți se răsucesc. Dospesc căpșune.
Ziua își stoarce sucul și-i întreagă.

De undeva copilăria ne mai cheamă.
Solii timide: melci și buburuze.
Zâmbim ciudat. Ni-s mâinile confuze,
De-atîta frăgezime ne e teamă.

Ne-ndepărtăm. Intrăm în vara lungă.
Sînt seri când umbra cumpenelor de fîntînă
Neliniștită-ncearcă să ne-ajungă.
Cine din noi, înduioșat, o să rămână?”

Volumul “Adio, Robinson Crusoe” (1978)