„REVELAȚII” de Marin Sorescu

„Dumnezeu nu vorbește cu nimeni,
Numai cu mine,
Din când în când.

Spune: „Pădure”,
Și văd o mulțime de frunze,
Totul înverzind în jur.

Spune: „Apă”,
Și mi se arată apele
Din toată lumea,
Arând pământul cruciș
Și curmeziș.

Spune: „Omule”,
Și dintr-o dată
Mi se ia ceața de pe ochi,
Și mă ridic drept în picioare
Și sunt împăratul gândurilor mele.

Cred că asta se face
Electric.
Îmi iluminează electric
Elementele, viața,
Cheltuind pentru mine
Atâta energie.

În mănăstirea mea dintr-un lemn,
Ascult uimit predicile lui
Dintr-un singur cuvânt.
E ceva extraordinar!”

Volumul <<Traversarea>> (1994)