„A PHILOSOPHY OF WALKING” de Frédéric Gros

Când eram mică mergeam pe jos oriunde aveam nevoie: la școală, la biblioteca orașului. Iar în vacanța de vară, când mergeam la țară, mergeam doar în picioarele goale: pe iarbă și asfalt. Aceasta era realitatea mea atunci și nu mă gândeam că sunt în legătură cu pământul. Pur și simplu simțeam o plăcere extraordinară să merg în picioarele goale.
Când m-am măritat, bărbatul meu m-a introdus în lumea lui de mers pe jos: pe străzile orașului în care a crescut, unde am învățat să admir arhitectura caselor și să observ geamurile pictate cu copaci. Mulți ani mai târziu, împreună, ne-am bucurat să mergem pe jos în diferite orașe ale lumii.

Anul trecut l-am descoperit pe Frédéric Gros și de la el am învățat alte valențe ale mersului pe jos. În cartea lui „A PHILOSOPHY OF WALKING”, Frédéric mi-a povestit mersul pe jos din perspectiva lui Nietzsche, Kant, Rousseau dar și din perspectiva lui:

„First of all, there is the suspensive freedom that comes by walking, even a simple short stroll: throwing off the burden of cares, forgetting business for a time.

What I mean is that by walking you are not going to meet yourself.
By walking, you escape from the very idea of identity, the temptation to be someone, to have a name and a history.
Being someone is all very all for star parties where everyone is telling their story, it’s all very well for psychologists’ consulting rooms.
But isn’t being someone also a social obligation which trails in its wake–for one has to be faithful to the self-portrait–a stupid and burdensome fiction?

The freedom in walking lies in not being anyone; for the walking body has no history, it is just an eddy in the stream of immemorial life”.

Editura: VERSO, London-NY, 2023