„DELIRIUM” de Lauren Oliver

Îmi place să citesc romane, a căror acțiune se întîmplă în viitor, deoarece mi se pare foarte interesant cum își imaginează fiecare scriitor viitorul.

Lauren Oliver, autorea trilogiei DELIRIUM, își imaginează că dragostea, considerată în viitor drept o boală, va fi îndepărtată din oameni în mod chirurgical. Și asta se întâmplă în anul 2091. Nu pare foarte îndepărtat, nu?

„In school we learned that in the old days, the dark days, people didn’t realize how deadly a disease love was. For a long time they even viewed it as a good thing, something to be celebrated and pursued.”

La 18 ani, pentru fiecare persoană evaluată (înainte de a i se face operația prin care scapă de boala intitulată <<deliria nervosa>>) de către o comisie, se stabilește o listă cu 4-5 persoane aprobată de ei, astfel încât viitorul cuplu să fie cît mai apropiat ca și scor.

„Of course you do hear occasional horror stories: cases where a poor eighteen-year-old is given to a wealthy eighty-year-old man.” ( 🙁 )

Din păcate pentru oamenii din viitor, ca în orice societate totalitară, nu este totul perfect. Așa cum își închipuie cei ce decid.

„That’s one of the downsides of the procedure; in the absence of <<deliria nervosa>>, some people find parenting distasteful. Thankfully, cases of full-blown detachment – where a mother or father is unable to bond normally, dutifully, and responsibly with his or her children, and winds up drowning them or sitting on their windpipes or beating them to death when they cry – are few.”

Chiar dacă, cele trei cărți din trilogie („Delirium”, „Pandemonium” și „Requiem”) sunt scrise înainte ca Donald Trump să devină președintele Statelor Unite, un fir comun există:

„Fifty years ago the government closed the borders of the United States.
The border is guarded constantly by military personnel. 
This is for our own protection.
Safety, Sanctity, Community.
This is our country’s motto.”

Kindle, 2013