„LIFE UNDERCOVER” de Amaryllis Fox

La 22 ani, Amaryllis Fox a fost recrutată de CIA.

Motivul: în timp ce își făcea masterul la Universitatea Georgetown, după ce absolvise Universitatea Oxford, Amaryllis Fox a dezvoltat un algoritm prin care prezicea activitatea teroriștilor.

Și mai uimitor pentru mine a fost faptul că, după o perioada de antrenament timp de 6 luni de zile, Amaryllis a absolvit cu brio testele CIA și a devenit „nonofficial cover”. Ceea ce însemna pe de o parte o recunoaștere a calităților ei extraordinare dar și un pericol imens, deoarece în cazul în care ar fi fost prinsă, USA nu ar fi putut interveni oficial să o ajute.

Din capitolul viața bate filmul: locul pentru atrenamentele CIA și denumit „the Farm” era „a simulated Truman Show set in a fictionalized country called the Republic of Vertania (ROV), where we are to undergo the most demanding espionage training on earth.” 

M-a impresionat cît de greu i-a fost lui Amaryllis să se adapteze în lumea reală, după ce mulți ani a jucat și s-a identificat cu rolul fabricat de CIA. Acoperirea ei era de dealer internațional de artă dar realitatea era infiltrarea în rețeaua de procurare a armelor nuclear din Europa și Orientul Mijlociu. (în afară de ea, CIA și soțul ei, spion ca și ea, nimeni din familia ei nu știa ce face în realitate).

“I discover that becoming Real isn’t as simple as driving out through the Langley gates.
It isn’t only undercover spies who pretend. It’s everyone with a social media account, it turns out, or a lover or a boss.”

Și aici, am admirat-o enorm pe mama lui Amaryllis pentru modul în care a ajutat-o să se regăsească:

„People pretend in the real world just as much as in the spy world, she says. They pretend because the stakes are the same–the stakes are not getting hurt. 

Problem is, she points out, the cost of the armor is the same, too. The insecurity that comes from building relationships on a lie, on a flickering projection of strength.

Whether it’s falling in love or starting a movement, talking with a worker or building up NATO, pretending makes us feel strong, she says, in relationships and geopolitics.
It makes us feel safe.
But pretending is a shoddy foundation for things like peace and power.„

Kindle, 2019